Fixing

When we met I was this annoying, selfish person, I did not care about anything around me and when I was given kindness I ran away.
Good was a weird feeling to get familiar to, people used to let other people down all the time. I did not get it, I did not get you, so I left.
I disappointed, ran and hurt. It took me a long time to realize the damage, to seize the “opportunity” and to accept it and look where I stand now. I am here, you’re here, after all that has been said and done I stand firmly in this position where I give and receive, it wasn’t that hard getting used to it, I’ve become more aware, patient and caring.
It feels like this iceberg finally melted and now we’re laying on the beach, sunbathing. It is nice, not cheesy, but I’ve been found.
And words are unnecessary to be told, because it’s felt.
That peace of mind everyone seemed to be talking about, I get it.

Relațiile și judecata

tumblr_mkye80jMya1s04qe1o1_250Voltaire a spus ceva tare smart: The best way to become boring is to say everything. Cred că am luat-o eu prea în serios, totuși.
Am ajuns să nu mai spun nimic, de teamă că nu o să fie momentul, că nu o să fie potrivit, că o să sperie sau o să dispară.
Am reprimat, omis, evitat și înecat tot ce era de arătat, lui și celor din jur. E amuzant și ironic căci se presupune că începuturile ar fi cele mai frumoase, însă am ajuns să cred că ale mele sunt în ceață, una pe care am senzația că o creez singură, tocmai pentru că mă fofilez.
Mulți oameni spun lucruri mărețe precum: riscă și câștigă, aruncă-te că o să fie frumos, poate de data asta merge și alte sintagme motivaționale de genul. Eu cred că e bine să fii calculat, drăguț dar calculat! Și totuși sunt aici “văitându-mă”.

Mă irită de fiecare dată momentul în care îmi dau seama că sunt și eu femeie, și la fel ca toate femeile de care râd și pe care le judec, am nevoie să mi se spună pe căi mai mult sau mai puțin directe, poziția în care mă situez, sau măcar unde ar fi cel mai potrivit, căci am ajuns în punctul în care nu îmi mai dau seama de nimic din jurul meu. 
Am continuat să mă simt în elementul meu în pat, măcar aici nu s-a alterat nimic, mă enervează totuși că uneori am senzația că transmit faptul că îmi doresc să mă limitez la atât, din cauza incapacității mele de a exprima ceea ce gândesc sau simt.

Exista o vreme când eu setam ritmul, viteza cu care ne deplasam și intervalele orare, mai nou…îmi fac doar griji.
Și nu sunt griji mari sau cine știe ce semnificative, însă sunt genul ăla enervant care apar când mă spăl pe dinți sau mă învârt prin casă când nu știu cum să mă îmbrac, apar dimineața la prima țigară și la ultima gură din ceai..sau cafea.

Iar timpul, timpul e o curvă. Una care nici măcar nu-ți ia banii, ci te ia pe tine cu totul, cu inocență, naivitate și bunătate, iar lumea asta uneori pare că vrea să te răcească, chit că-i atât, dar atât de frumoasă.

Ăsta-i un fel de lorem ipsum dedicat noului pattern din viața mea amoroasă, amalgamul ăsta de impulsuri pe care reușesc să le omor din fașă.

Despre triunghiurile din așternuturi

7697_10152058847673035_626776910_nAcum câteva luni fusesem întrebată de chestia de mai jos, cum ar fi să scriu despre acest subiect și cum aș lua problema “în mâini”. Am găsit într-un draft vechi textul de mai jos, fără să-l fi trimis vreodată.
Subiectul? Sexul în trei, threesome sau ménage à trois, în termeni franțuzești și mai pompoși.

O chestie pe care nu am făcut-o, deși au fost momente în care mă tenta și mi se părea o idee de luat în calcul.
În viziunea mea, este ceva de bifat în to do list-ul meu personal, partea teoretică și felul în care îmi imaginez că se desfășoară lucrurile sunt foarte incitante, însă mă pierd atunci când ajung la detalii. Mă gândesc oarecum că sunt mult prea “zgârcită” să împart în pat, pentru simplul fapt că mă bucur mult prea mult de ceea ce se întâmplă acolo și poate și attention whore, if so…I am willingly accepting it.

Așa că threesome-ul meu se transformă încet-încet într-un veritabil twosome, însă cel mai probabil cu o terță persoană care să privească, eventual să aibă și partener pentru un efect și mai demn de…porn? hîh
Mă strofoc de când am primit tema să găsesc cea mai bună abordare, să nu fie nici prea porcoasă, însă nici prea soft; nu știu cum aș putea scrie despre sexul în trei într-un mod softcore, nu-mi iese nici la clasicul one-one.
Totul este marketing, în topul fanteziilor pe care le au bărbații, poziția fruntașă o deține cifra magică 3. Scenarii complexe ce variază de la fetish la fetish, doi tipi care brutalizează o gagică sau un singur bărbat, răsfățat de două “domnișoare”.
Și cum orice armăsar vrea o curvă în pat, ești considerată ca fiind cojones-less dacă nu “pui fundul la bătaie” cu încă o tipă; și totuși mă gândesc că a fost o expresie folosită greșit în situația curentă, căci nu știu cine-și dorește o tipă cu coaie în pat, poate doar în Bangkok, aparent acolo toată lumea are cock.
Cred că poți scăpa de “eticheta” asta de chicken shit, atunci când reușești să-l faci să nu mai aibă nevoie de încă una, abia făcându-ți față ție, iar atunci porțile Olimpului se deschid și amândoi gustă din ambrozie; ergo toată lumea este fericită și lipsa unei alte persoane devine irelevantă, o să risc un pic să afirm faptul că cine-și dorește o partidă în trei are o parteneră care nu se fute prea bine sau un partner care nu prestează suficient din variate motive; equipment/technique wise.
Tind să cred că este încă un stimulent psihic pentru notoritatea pe care și-a câștigat-o de-alungul timpului în filmele porno și pentru a o duce și mai departe, de pe vremea orgiilor romane.

Încă susțin teoria mea cu prestația de proastă calitate și legea compensației.

Clișeu de toți banii?

1234228_10200723718597503_964990006_n”You turn my legs into spaghetti” cred că e cea mai drăguță comparație pe care am auzit-o în ultimii ani și m-am tot gândit în drum spre casă cât de sci-fi este și chiar ușor stupidă, mai ales dacă ești romance grinch cum mă cred eu.
Însă, tind să cred că toate adaosurile astea romanticoase nu sunt tocmai menite să fie prea ancorate în realitate, pe vremuri se ofereau ”câte-n lună și în stele”, femeile își doreau marea și tot soiul de lucruri imposibil de ‘adus’. Ei, cum ar fi fost să-mi ia mie marea și să i-o dea cuiva total random, să se bucure doar ea de marea noastră?Eu acolo m-am îndrăgostit, în primul rând de valuri și apoi de toate gândurile pe care mi le luau atunci când se retrăgeau.
Aș fi urât toată viața oamenii care ar fi decis să-mi fure marea, punct.
Declarațiile pe care le facem cu toții azi, uneori îmi par lipsite de imaginație și parcă se vor a fi prea siropoase; lumea nu mai știe să iubească râzând, la modul ăla inocent de frumos, ne pierdem într-o sumedenie de comparații idioate, cu ochi precum topazul și alte pietroaie pe care le găsești la italianul de pe postul cu teleshopping, încât uită să spună de fapt ”cât de mișto sunt eu atunci când sunt cu tine” și parcă toată lumea e fericită. Nu e nimic incredibil de vomabil, e sincer și drăguț, practic acel significant other te face pe tine să fii o versiune mai bună a ta, un alt clișeu, of course, însă e unul pe care sunt dispusă să îl accept cu brațele-mi armate, căci dragostea chiar e cretină rău uneori.
Mie îmi cade greu să spun exact ce simt, când o simt și de ce simt ceea ce simt, da e plină de feels luna Ianuarie, mă face să-mi doresc să intru iar la mine in cochilie, dar ceva mă reține aici, aproape fermă pe poziție și pregătită să….nu știu, ceva.
Și parcă nu mă învăț minte niciodată, îmi place să manevrez focul, chit că-i doar o joacă și încă nu știu cum să-l controlez; nu te anunță nimeni la început cum o să fie, auzi povești de toate felurile, te demoralizează și-ți redau iar energia să te lași totuși purtat de val, însă nu exista un manual de utlizare a feelingoaselor ăstora care ne cotropesc.

Ce îmi displace total e atunci când sunt așa și am chestii mult mai grave la care să stau să mă gândesc și totuși concentrarea mea este zero, ca și cum capul îmi este un acvariu în care într-un final, înoată un singur pește.
Îmi dau toți banii și uneori am senzația că dacă ar fi nevoie, mi-aș vinde sufletul clișeelor ăstora care ne înconjoară, chit că jocul devine deja plictisitor.
E ca vara din clasa a-V-a când m-am jucat San Andreas câteva luni bune în fiecare zi, iar atunci când m-am plictisit de el, am continuat să-l joc și l-am reînceput, doar ca să văd în cât timp îl termin fără parole.
Diferența este că acum joc ”fără parole” încă de la prima misiune.
Toți banii-toți banii, dar de rest?

Dragoste multă,
C.

Am vrut când n-am putut

…și când am putut parcă n-am mai vrut; n-am mai vrut și n-ai mai vrut. Și până la urmă, atunci când am făcut-o de ce am vrut? De ce voiam amândoi.

vreá (vreáu, vrut), vb. – 1. A dori, a fi decis să, a avea voința de a. – 2. A pretinde, a cere. – 3. A permite. – 4. A trata

Mi-am dorit, într-adevăr, am decis să vreau la un moment dat, am avut voința de a o face și am pretins a-mi fi împărtășită; cu frici, cu tot și toate, n-am cerut căci nu puteam, nu se permitea și mi-era teamă că voi fi tratată diferit apoi.
Și-acum că am reglat socotelile cu vrutul, cum rămâne cu făcutul?
Încă vreau și mă frământă cum s-o spun să nu fie prea ”vrută”, așa-i când faci casă cu frica. Iți mănâncă temelia și te lasă-n frig.
Eu m-am obișnuit cu căldura, îmi place să mă simt încălzită și ferită de ceea ce se întâmplă afară atunci când e frig, însă niciun sezon nu ține prea mult și la fel cum pleacă vara, probabil la fel o vei face și tu. Nu vreau asta și revenim iar la ”a vrea” și la cum avem senzația, ca și oameni, că ni se cuvine orice și oricine.

Am pirdut șirul ideilor, însă am rămas cu vrutul, o voce mai răsunătoare sau poate doar o pereche mare de c***e? Ar face treaba precum un instalator într-o baie. Și ăsta cred că este semnalul meu că e timpul să nu mai gândesc atât și să mă ”go with the flow” cum tot spun că fac, și chiar fac, însă ajunge să mă enerveze prea mult flow.
Să nu se facă abuz de flow, ne duce dracu’ cu toții altfel.

Asta este o însemnare scurta, de genul, In case of emergency break glass, asta a fost geamul meu.

With love,
C.

Retrospecție în vin. Tu de unde vii?

Image

Facem cum au făcut toți și cum probabil or să tot facă și mâine, un calcul matematic și tragem linia de final de an. 

2013, ai fost complex, începutul a fost destul de blurat și nesigur; deși sperasem la un an bun, mă învârteam în aceleași bălți din ultimii ani și mi-a luat mult timp până am hotărât că e momentul să vreau să ies din balta mea.
Primăvara a venit aproape în fugă și m-a găsit tot nostalgică, abătută și lipsită de orice gând cum că aș putea să înfloresc și eu odată cu vremea de afară; la un moment dat ceva, undeva s-a rupt și atunci m-am desprins, deși nu am realizat pe moment.
Am trecut într-o etapă în care încercam să-mi blochez orice emoție sau gând frumos vis-a-vis de o altă persoană; am încercat o perioadă să fiu rece și distantă, pentru puțin timp aproape credeam că mă descurcam la asta, însă vara urma să-mi demonstreze contrariul.
Suișuri și coborâșuri cu viraje și întorsături de situație complexe s-au îngrămădit în vara mea, vara mea caldă și plină de bucuria solitudinii după atât de mult timp; au existat oameni cu care am interacționat și de care m-am atașat, aproape mi-au frânt inima și apoi m-au fericit iar.
Am luat doze mici, însă intense de adrenalină și bucurie, am trăit destul de intens pentru cum îmi imaginam că vor sta lucrurile la început.
Apoi după toată furtuna verii ce a apus, toamna s-a așternut liniștită și un val de iubire a bătut iar înspre mine; am crescut mult, în pofida greșelilor aproape comise din nou, versiunea asta a mea parcă mi-e mai dragă, a rămas la fel de vulcanica și visătoare, însă fricile ce i-au lăsat urme pe trup și pe suflet, o țin undeva pe linia de plutire a raționamentului, cel puțin atunci când nu este doar ea cu ea.
Apoi iarna…iarna asta parcă a fost iar călduroasă, sufletește, căci afară frigul s-a năpustit asupra orașului precum un leu asupra prăzii, a ajuns iar într-un happy place ciudat și o sperie orice pas pe care îl face, crezând că cineva o va da în bară.
Așa că la anul nu o să se mai gândească la nimic și lucrurile intenționează să le ia exact așa cum vin, va iubi la fel de intens și de frumos; se va dedica și mai mult ei și va câștiga încredere.

Pe drum a pierdut din oameni și a reușit să-i ademenească pe cei pe care și-o dorea cel mai mult, oamenii potriviți, prieteni buni și”romanțe” întortocheate. 
A avut multe povești, s-au consumat multe sticle de vin roșu, s-a făcut sex de calitate, a avut călătorii surpriză, emoții puternice și smiorcăieli de vară; însă a fost plin și probabil tot ce am făcut anul asta, nu aș schimba cu nimic.Poate doar..pe ici-pe colo.

Mâine seară îmi pun desuurile negre, rochia și pantofii, îmi așez machiajul cu atenție și îmi laș părul să-mi acopere claviculele, îmi rujez buzele și mă asigur că la miezul nopții sunt pregătită de tot ceea ce urmează să vină începând cu dimineața următoare.
Mă trezesc la amiază cu părul ciufulit și nu sunt singură.

Cu dragoste,
C.

Confesiunile unui comis-voyeur

ImageTrăim înconjurați de incertitudini, începând cu sortimentul de alcool consumat în weekend (și nu numai) și terminând cu durata unui parteneriat “pe viață”.
Iar acum încerc să mă gândesc de ce am spart gheața așa; viața nu vine cu garanții și bunurile care vin, am înțeles pe propria-mi piele, vin de pomană și dacă-l pierzi sau ți-l fură, ai garanție fix degeaba. Implicit ți-o sugi, dai cu banul și aștepți, însă nu știi ce-ți cade și cât o să stai fixat pe ceea ce-ți cade.
Sau poate știi cât o să stai tu, însă nu ai de unde să știi dacă și ce-ți cade o să stea prea mult; și cum lucrurile nu erau suficient de “în pom” deciziile îți sunt influențate de ce se întâmplă în jur și oricât te-ai bate cu pumnii în piept (cum fac eu, de exemplu) că nu îți pasă ce cred oamenii, ascultă-mă foarte bine: Îți pasă! Lasă ideea să te parcurgă din vârful capului până la degetele de la picioare, ia-o-n brațe și sărut-o, e perfect adevărat așa că împăcați-vă.

Fiind atât de înfricoșător să mă arunc acolo, îmi place să privesc. Să văd cum se zbat alții, cum le e greu și se ceartă, cum se târăsc prin nămol frânți și aproape sfârșiți, cerșind afecțiune.
Expresia mea facială schițează o grimasă întunecată și poate părea satisfăcută, ca și cum s-ar hrăni din durerea “muritorilor” îndrăgostiți, însă e mecanismul de cooperare de care binedispune corpul minții mele, pentru că nu acum puțin timp eram eu aia și mă frangeam și spărgeam în oglinzi murdare.
Să privești e safe, e ca și cum te-ai jucă de a Domnezeu fără a interveni în viețile lor, nu arunci cu rahat și nici cu sfaturi, te uiți. Îmi place să cred că-mi și rămân chestii în cap și că eu nu voi repeta greșelile văzute, însă am ajuns să mai îmbrățișez o idee: aceea că până nu mă ard singură, nu simt flacăra.
Și când te saturi de privit ce rămâne de făcut? Căci vorbim de alt tip de voyeurism, unde nimeni nu se atinge, adică nu știu, cel puțin eu nu o fac, atât de multă dramă și suferință din dragoste nu mă excită zilele astea.

Uneori te saturi ascultându-i pe alții și parcă duci relația lor, că nu mai ai nevoie de una a ta, dar totuși când primești și dai, fie și numai în patul tău, cu timpul ajungi să-ți dorești să o ai pe a ta.
Încerci să te ții ferm pe poziții în bula ta de indiferentă, să joci murdar și atât, iar armamentul de chestii menite să te înduioșeze nu te ajută deloc să-ți menții poziția și clachezi, te înmoi și începi să vezi unicornii de pe norii de vată pe băț.
Ei bine, atunci se dezlănțuie iadul, de aici viața se complică oricât te-ai minți că nu ți se va întâmpla ție.
Fă-ți o favoare și meditează în cadă ceva mai mult. (And by that I really didn’t suggest touching yourself, but really give it time to be processed by your tiny brain wheels.)
Voyeurismul face trecerea subtilă și dureroasă de la privitor la “victimă”, iar la scurt timp după ce rolurile au fost inversate ajungi să fii tu cel judecat “pe mute” de către cineva care te privește cum te târăști prin noroiul iubirii.
Asta ar fi cam ultima idee de îmbrățișat, încă una și postarea asta ar putea avea mai multe îmbrățișări decât campania free hugs.

Cu dragoste,
C.